Andrei

Elegie

Rating: ★★★★★ (5/5)

zâmbet pierit în învelișul solidar al toamnei neiubite

dă ocolișul la altar un copilaș

ce tropăiește " lipa-lipa " cu

ale sale piciorușe sfinte

acel zâmbet este mama lui

ființă zdrobită

ce se spetește prea stângaci

lacrimile să își inghită

căci al ei soț s-a dus alaltăieri

de pe bârlogul ăsta crud numit Pământ

către numitul Sân al lui Avraam

unde doar doarme atât

cât să uite și de copilaș

și de-al lui creștet fin

și de soție cu ai ei draci

și mărgele la sân

așa zisul altar e sicriu

lemnos și prelucrat din fag

ce nu am să-l detaliez

căci mi-e lene s-o fac

așa cum este ofilit afară

și natura s-a cumințit

morții cu morții

vii cu vii

ăsta-i prețul plătit

iar copilașul stă cuminte

prea mic să înțeleagă

că ta-su doarme fără voie

eternitatea-ntreagă

iar mama lui smerită

plânge și calm se uită:

– Bietul, a rămas orfan

Las' că crește și uită!